Indescribable

Respect : onoare, stimă, consideraţie

Respect înseamnă să iei în considerare existenţa, ideile şi părerile altor oameni. A respecta pe alţii înseamnă a-i trata cu demnitate şi onoare. Cuvântul ''respect'' provine din cuvântul latin respectus, care înseamnă a privi la, a lua în considerare.

Consimţirea respectului reprezintă poarta de intrare spre creşterea şi dezvoltarea unor relaţii sănătoase. Dacă dorim să încurajăm pe cineva, spre exemplu, mai întâi trebuie să recunoaştem şi să admitem că acea persoană există şi are valoare.

Respectul stă la baza relaţiilor de politeţe dintr-un grup sau din societate. El este un ingredient major în creşterea calităţii relaţiilor şi a calităţii vieţii.

Lipsa de respect, nu oferă o imagine plăcută. Ea este caracterizată de indiferenţă, umilire, lipsa atenţiei, lipsa consideraţiei. Oamenii au tendinţa de a se ignora unul pe celălalt, acţionând uneori ca şi când celălalt nu ar exista. Interacţiunile care sunt necesare între ei nu sunt uşoare, provoacă stres şi uneori duc la confruntări. Grosolănia este ceva comun. Amabilitatea este neglijată. Şi, din nefericire, acesta poate deveni un mod de a fi pentru unii oameni. Ei ştiu foarte puţin despre respect şi doar foarte rar l-au văzut pus în practică.

Oamenii vor să fie respectaţi pentru că doresc să simtă că sunt importanţi, că au însemnătate şi valoare. Noi toţi avem nevoie de atenţie, care este o altă latură a respectului. De fapt, copiii şi uneori chiar adulţii cauzează probleme pentru a fi ''băgaţi în seamă''. Începe să recunoşti că respectul este important şi vei vedea că toate relaţiile tale vor prospera.

Prăpastia..

Doi oameni care mergeau printr-o padure, au ajuns pe marginea unei mari prapastii. Vai ce adînca este ; a afirmat cel dintîi ! Nici nu i se poate vedea adîncimea , a completat cel de-al doilea !

Sa cautam niste pietricele si sa le aruncam în prapastie; a intervenit din nou cel dintîi. Omul al doilea a aruncat pietricelele în prapastie, dar nu s-a auzit nici un zgomot. Este cu adevarat adînca; a raspuns primul om. Iata aici bucata aceasta de stînca; daca vom reusi s-o aruncam în prapastie, aceasta va face cu adevarat zgomot!

Cei doi oameni au prins amîndoi de bucata de stînca si-au aruncat-o în prapastie. Au asteptat apoi îndelung, dar nici un zgomot ! Surprinsi e cele întîmplate, acestia si-au zîmbit unul atuia cu nedumerire.

Mergînd prin iarba, unul dintre ei a gasit o bucata de sina de cale ferata.L-a chemat repede pe colegul sau si l-a rugat sa-l ajute sa arunce acea bucata de sina de cale ferata în prapastie, pentru ca metalul va face cu siguranta zgomot atunci cînd va ajunge la fundul prapastiei.

Muncind din greu, cei doi calatori au ridicat bucata de metal si-au aruncat-o cît au putut de tare spre mijlocul haului. Spre surprinderea lor, nici de data aceasta nu s-a auzit nici un zgomot. De undeva însa dintre pomi a aparut o capra , care a trecut pe lînga ei ca vîntul. Bietul animal, alerga cît îl tinea picioarele, iar cînd a ajuns pe malul gropii desi voia sa se opreasca, a sarit în aer si s-a prabusit apoi în abis.

Cei doi drumeti au ramas înmarmuriti de ceea ce le-au vazut ochii! Cînd încercau sa gaseasca raspuns la cele întîmplate, din padure a venit un fermier care i-a întrebat : „ Hei voi cei de colo ! „ N-ati vazut cumva capra mea pe aici ?” Auzindu-i întrebarea , unul dintre cei doi drumeti i-a raspuns : „ Am vazut o capra care tocmai alerga nebuneste si-a sarit în prapastie !” Nu se poate sa fie capra mea i-a raspuns fermierul, pentru ca eu am legat-o de o sina foarte grea de cale ferata !

Biata capra; a fost legata de ceva care a tras-o în cea mai adînca prapastie ! Tu de ce ti-ai legat viata ? Aceasta este una dintre cele mai serioase întrebari la care trebuie sa raspundem ! Fiecare dintre noi ne-am ancorat de ceva: unii si-au legat viata de prieteni, altii de bogatie sau lucrurile lumii, altii de placere, sau lucrurile de moment. Toate aceastea îi vor trage în prapastia pacatului si-a mortii.

Numai cei ce si-au legat viata de Hristos, vor fi înaltati!