Nu dispera...

Nu dispera în ceasul de-ncercare!
Doar grâul e ales spre a fi cernut.
Tu n-ai să pieri ca pleava dusă-n zare,
când eşti suflare sfântă şi nu lut.

Priveşte norul martorilor, mare.
E drum-ngust, dar bătătorit.
Răcneşte leul fioros de tare,
dar aminteşte-ţi că-i înlănţuit!

Nu vezi tu peste vălul de-nnorare
cununa biruinţei strălucind?
E scris că cel ce rabdă până moare -
acela numai fi-va mântuit.

Şi Domnul a trecut prin suferinţe
şi arăbdat ocară şi dispreţ,
de-aceea este Domnul biruinţei
comoara cerului , cea mai de preţ.

În seceta-ncercării, tu ascultă
cum clipoceşte apa de izvor.
De n-ar fi încercări, de n-ar fi luptă,
n-ar fi cunună pentru-nvingători.

O, nu dori în ceasul de-ncercare,
chiar veac de-ţi pare, să ajungi să mori!
Te-aşteaptă răsplătirea cea mare:
cununa vieţii, cea de-nvingător.

de Tatiana Topciu