Dragostea, când e curată

Dragostea, când e curată,
nu lipseşte niciodată,
nu-s nici ziduri, nici poveri
s-o oprească nicăieri.

Dragostea, când e fierbinte,
arde-n ochi şi-arde-n cuvinte,
arde-n lacrimi şi-n cântări
slava fericitei stări.

Dragostea, când e frumoasă,
e smerită şi duioasă,
credincioasă rămânând
pân' la moarte orişicând.

Dragostea, când e deplină,
e tăcută şi senină
şi-şi dă anii minunaţi
pentru Cer şi pentru fraţi.

Dragostea, când este bună,
poartă jugul dimpreună,
duce până la sfârşit
crucea lângă Cel Iubit.

Dragostea, când e cerească,
face sufletul să crească
pan' ajunge, luminos,
una-n umblet cu Hristos.

Dragostea, când este-ntreagă,
de Hristos n-o mai dezleagă
nici tăcere, nici cuvânt,

nici viaţă, nici mormânt.

de Traian Dorz