You are my King

Greierul

Intr-o zi un new-yorkez si un prieten al sau, indian cheroke se plimbau pe un bulevard aglomerat al New Yorkului. La un moment dat indianul ii spuse prietenului sau: - Am auzit un greier cantand.

-Esti nebun. E dupa amiaza, strada este aglomerata, traficul intens e zgomotos, si tu imi spui ca ai auzit un greier cantand.

-Nu, nu sunt nebun. Chiar il aud cantand si acum. Asteapta o clipa.

Si indianul se indrepta inspre o peluza mica din fata unui magazin, si dupa cateva minute de cautare se intoarse spre prietenul sau cu un greier in pumnul drept.

-Cum ai reusit sa-l auzi ? il intreba oraseanul.

-Vezi tu, fiecare aude zgomotul cu care se obisnuieste cel mai mult, la care isi acordeaza urechea vreme indelungata.

Si pentru a fi si mai convingator, indianul scoase din buzunarul sau un pumn de monezi si le dadu drumul pe caldaram. La clinchetul ascutit scos de monezile ce au cazut pe asfalt, multimi de trecatori grabiti intoarsera imediat capul.

Oare care este sunetul cu care urechea noastra este obisnuit ? Este vocea lui Dumnezeu sau este o alta voce - a lumii pacatoase in care traim?
Si daca auzi vocea lui Dumnezeu, o auzi clar, sau nedefinita, cetoasa ?

Sa ne apropiem de Dumnezeu si de Cuvantul Sau si sa ne acordam bine urechea pe aceasta frecventa pe care ne vorbeste El in fiecare zi. Daca ne vom obisnui cu glasul Lui, il vom putea distinge clar intotdeauna dintre miile de voci care se aud zilnic, si ne vom putea implini misiunea pe care o are El pentru noi.

Slujitorul rabinului..

A fost odata un Rabin care a avut un slujitor si doi copii, a strins bani timp de citiva ani pentru zestrea fetei, dupa un timp slujitorul din casa, a plecat si a inceput o afacere si apoi a prosperat ajungind sa aiba o Banca, cind a ajuns la clipa casatoriei si Rabinul a cautat Banii pentru nunta sa ii dea ca zestre Fetei, cind totul era pregatit ducinduse la locul stiut nu a mai gasit Banii, atunci a inceput un adevarat freamat nunta era pregatita ce putea face, cine stiuse de bani decit El si Slujitorul Lui, sa dus in graba la acesta si la amenintat la facut Hot si cite altele, atunci fostul lui slujitor a spus te rog Iartama primeste inapoi banii pe care iai avut, a urmat multe altele cuvinte de insulta si ce se mai uitau oamenii.
A avut loc nunta si totul a decurs asa de frumos, dupa citiva ani sa intimplat ca o slujitoare din casa Rabinului a inceput sa plinga si Rabinul a intrebat, ce se intimpla cu tine, Rabi nu pot sa mai tin ascuns, EU AM FURAT BANII.
Rabinul a cazut ca strapuns, ce am facut? de ce sa purtat asa?
A mers degrab la fostul lui slujitor si cu regrete adinci si lacrimi a spus, ce am facut fata de tine ti-am adus atita ocara cum pot sa spal rusinea pe care am facut-o numelui tau, iar fostul slujitor a raspuns ,pe mine m-ati ajutat mult cit am fost in casa dvs si va eram dator daca v-as fi spus ca nu eu iam luat durerea nu ar fi trecut, atunci am gindit ca cel mai bine ar fi sa va dau eu banii furati, atunci Rabinul la binecuvintat si a rostit pentru el multe Rugaciuni care au avut un mare rol in viata acestui om.

Ferice de voi cind oameni vor spune despre voi tot felul de lucruri rele si neadevarate Bucurativa caci rasplata voastra este mare in ceruri
Asa ca nu cauta sa te desvinovatesti accepta in tacere rabda si bucurate si dreptatea ta va straluci la vremea cind Domnul o va arata, si ce frumos va fi.

I Still Believe..

Miss Thompson

Miss Thompson era invatatoarea care la inceputul fiecarui an le spunea elevilor sai:
“Dragii mei copii, va iubesc pe toti la fel. Eu nu am favoriti.”
Binenteles, ca acesta nu era adevarul de suta la suta. Invatatorii au favoriti si, ce-i mai rau, majoritatea invatatorilor au elevi pe care nu-i suporta, pur si simplu.
Teddy Stallard era unul dintre acestia din urma, dar pe buna dreptate. Nu parea interesat deloc de scoala. Era mereu apatic, privea in gol, aceeasi expresie dezinteresata pe chipul sau, aceeasi privire rece dsi distanta. Hainele ii erau soioase, sifonate; parul ii era murdar, nearanjat. Intr-un cuvant era dezagreabil.
Cand invatatoarea nota lucrarile scrise si ajungea la lucrarea lui Teddy avea parca o placere nebuna sa puna X-uri in dreptul raspunsurilor gresite. Cand scria nota 4 sus pe pagina o facea cu mare incantare. Ar fi trebuit sa stie mai bine, doar ea avea evidenta scolara a lui Teddy si stia mai multe despre el, decat recunostea. Evidentele aratau cam asa:
Clasa a I-a: Teddy este promitator in munca si atitudine, dar situatia familiala este precara.
Clasa a II-a: Teddy ar putea fi mai bun. Mama este foarte bolnava. Acasa nu este ajutat aproape deloc.
Clasa a III-a: Teddy este un baiat bun, dar prea serios. Este incet la invatat. Mama sa a murit anul acesta.
Clasa a IV-a: Teddy este foarte incet, dar se comporta frumos. Tatal lui nu manifesta interes in educatia copilului.
La Craciun, baietii si fetele din clasa I-au adus cadouri lui Miss Thompson si le-au ingramadit pe catedra, dupa care s-au adunat in jurul ei ca sa o priveasca cum le deschide. Printre cadouri se afla si unul de la Teddy Stallard. A fost extrem de surprinsa ca teddy I-a adus un cadou. Cadoul lui era impachetat in hartie maro. Pe hartie scria “Pentru Miss Thompson, de la Teddy.” Cand l-a deschis, din pachet a cazut o bratara veche, cu jumatate din pietre lipsa si o sticla cu parfum ieftin.
Ceilalti baieti si fete au inceput sa rada de cadoul lui Teddy, dar Miss Thompson a avut atata bun simt sa ii readuca la tacere, si-a pus imediat bratara si putin parfum pe mana. Intinzand mana spre copii a spus:
“Nu-I asa ca miroase foarte frumos?”
Ceilalti copii au inceput cu totii sa miroasa si sa se minuneze.
Cand orele s-au terminat si toti ceilalti copii au plecat, Teddy a ramas in urma. S-a apropiat de catedra si a spus incet:
“Miss Tompson? Acum mirositi exact ca mama mea … iar bratara ei arata asa de bine pe mana dumneavoastra. Ma bucur ca v-a placut cadoul meu.”
Cand Teddy a iesit, miss Thompson s-a prabusit in genunchi si si-a cerut iertare inaintea lui Dumnezeu.
In ziua urmatoare cand copii au venit la scoala, su fost intampinati de o noua invatatoare, Miss Thompson devenise o faptura noua. Nu mai era doar o invatatoare, ci devenise un mesager al lui Dumnezeu, dedicata sa iubeasca si sa faca pentru ei tot ce poate, ceva ce sa nu uite niciodata. Ii ajuta pe toti, dar mai ales pe cei mai inceti, si mai ales pe Teddy Stallard. La sfarsitul anului scolar, Teddy era deja mult mai bun la invatatura. I-a ajuns din urma pe multi dintre elevi, ba chiar i-a depasit pe unii.
Dupa terminarea acelui an scolar, Miss Thompson n-a mai auzit de Teddy o buna bucata de vreme.
Apoi intr-o zi a primit o scrisoare pe care scria:
"Draga Miss Thompson,
Am vrut sa fiti prima care afla. Anul acesta am fost al doilea in clasa.
Cu drag, Teddy, Stallard."
Patru ani mai tarziu o alta scrisoare:
"Draga Miss Thompson,
Tocmai am fost anuntat ca anul acesta sunt sef de promotie. Am vrut ca dumneavoatra sa fiti prima care afla. Nu-i usor la Universitate, dar am reusit sa fac fata acestor patru ani.
Cu drag, Teddy, Stallard."
Si dupa alti patru ani:
"Draga Miss Thompson,
Incepand de azi sunt Theodore Stallard, medic. Ce ziceti de asta? Am vrut sa fiti prima care afla. Ma casatoresc luna viitoare, mai exact pe 27. Mi-ar face mare placere daca ati veni si ati ocupa locul pe care ar fi trebuit sa stea mama mea daca ar fi fost in viata. Sunteti tot ce inseamna pentru mine “familie”. Tata a murit anul trecut.
Cu drag, Teddy, Stallard."
Miss Thompson a sezut la nunta pe locul mamei lui Teddy. Merita acel loc pentru ca intr-adevar, facuse pentru Teddy ceva ce el nu va uita niciodata.

Oglinda..

Un om batran si foarte bogat il vizita intr-o zi pe rabin ca sa-i ceara un leac pentru nefericire si singuratate. Rabinul l-a luat de mana si l-a dus la fereastra. "Ce vezi?" l-a intrebat el. "Vad barbati femei si copii umbland pe strada." Rabinul il lua iarasi de mana si-l conduse in fata oglinzii. "Acum ce vezi?" zise el. "Vad mutra mea acra", raspunse batranul. "Intelegi?", cauta sa-i explice rabinul, "si fereastra si oglinda sunt facute din sticla. Oglinda are insa un strat foarte subtire de argint pe ea si, de indata ce apare argintul, nu-i mai poti vedea pe ceilalti, ci te vezi doar pe tine insuti."

Power of Your Love

Povestea lupilor

O batrana Cherokee ii spune nepotului sau despre o lupta care se da in ea.
Este o batalie intre 2 lupi.
Unul este rau: se infurie, invidiaza, regreta, lacomeste, e arogant, gelos, orgolios, minte, isi plange de mila, se simte inferior, vinovat, e plin de manie.
Celalalt e bun: e vesel, calm, iubitor, umil, binevoitor, generos, increzator, optimist, plin de compasiune si credinta, recunoscator.
Nepotul se gandi pentru o clipa apoi intreba:
- Si cine va castiga aceasta batalie?
Batrana Cherokee i-a raspuns simplu:
Cel pe care il hranesc.

Sa ne hranim latura pozitiva a noastra. Doar asa putem culege roade bune!

Do you ever feel empty?

Rugaciune:

Faca-mi-se-ntotdeauna
Dupa sfântul Tau Cuvânt
Chiar de-ar fi sa-mi cada toate
Planurile la pamânt…

Gândul Tau sa se împlineasca
Nestirbit în mine-oricând
Chiar de ar fi sa se darâme
Tot ce mi-am zidit în gând…

Voia Ta sa se înalte
Ca stapâna-n viata mea
Si-n farâme sparge-mi voia
Printr-o lovitura grea…

Rugaciunea asta, Doamne
Tu sa mi-o asculti mereu
Iar de-ar fi s-o schimb vreodata
N-asculta de gândul meu!!!

Amazing grace

Doua aripi..

In apropierea unui rau larg, peste care nu era pod, traia candva un batran cu frica lui Dumnezeu, ce-si castiga painea trecandu-i pe calatori, cu barca sa, de pe un mal al raului pe celalalt. Si iata ca intr-o zi, in timp ce il trecea cu barca pe un tanar vorbaret si iscoditor, acesta din urma baga de seama ca mosul avea scris cate ceva pe fiecare vasla. Se uita atunci mai bine si, deslusind scrisul, il intreba curios pe batran:

- De ce ai scris matale pe o vasla "Credinta" si pe cealalta "Fapte bune"?
- Fiindca acestea doua, credinta si faptele bune, ma conduc in viata de cand ma stiu pe lume - raspunse batranul.

Tanarul primi raspunsul cu o anume indoiala si, voind sa faca pe desteptul, spuse cu un aer de mare intelept:

- Eu unul nu cred ca omul are nevoie de amandoua, ci ii este de ajuns si numai una singura ca sa se calauzeasca in viata, dupa cum ii este firea: daca alegi calea "faptelor bune", atunci esti de folos mai degraba celorlalti, si multumirea de sine iti vine din afara; iar daca alegi calea "credintei", atunci iti esti de folos mai degraba tie insuti, si multumirea de sine iti vine dinauntru.

Batranul ridica din sprancene si nu spuse nimic, parand coplesit de desteptaciunea sfatoasa a tanarului, dar incepu, dupa o vreme, sa vasleasca cu o singura vasla. Barca aproape ca nu mai inainta, ci mai mult se invartea in loc, spre nedumerirea tinarului, care insa pricepu, intr-un tarziu, ce voise sa-i dea de inteles, fara vorbe, batranul: ca una este sprijin celeilalte si ca una prin alta se implinesc, caci viata omului este dupa sufletul lui. Fapta buna si credinta sunt cele doua aripi cu ajutorul carora sufletul nostru se inalta in zbor tainic spre Dumnezeu. Dar cu o singura aripa - cine mai poate zbura?!

"Ce spune lumea!"

Într-un război, căzuse prizo­nier fiul regelui. împăratul care l-a luat prizonier i-a spus: „Mergi prin cetatea aceasta cu un vas plin de apă, din care să nu cadă nici o picătură; îndată ce va cădea o picătură jos, şi capul tău va cădea!“

După înfăţişare, prizonierul arăta că este cineva. S-a gîndit: ce va spune lumea? Dar ce nu face omul ca să-şi recapete libertatea?

I-au dat deci un vas plin cu apă, ca să-l ducă prin cetate. L-a adus înapoi fără să fi vărsat o pi-cătură din el.

Atunci împăratul, care ştia că prizonierului o să-i fie ruşine de lume, fiind fiu de rege, l-a întrebat: „şi ce a spus lumea? Se uitau toţi la tine? Ce vorbeau între ei?“

-N-am văzut nimic, n-am auzit nimic.

-De ce?

-Ochii mi-au fost numai la vasul cu apă; aveam grijă să nu cadă vreo picătură din el. Nu ştiu ce a spus lumea, nu m-am uitat la ea, ca să ştiu cum mă privea.

Întâmplarea aceaste trebuie să ne vorbească şi nouă. Este o robie să fim mereu apăsaţi de gîndul: ce va spune lumea? Dacă avem privirile îndreptate la Căpe-tenia şi Desăvîrşirea credinţei noastre, nu ne va păsa dacă lumea ne va vorbi de rău sau dacă va rîde de noi!

Încotro?

Un om băut mergea odată cu un autobuz.Repeta mereu: “Aici trebuie să cobor.” Dar de fiecare dată părea să nu fie staţia corectă.

Cei mai mulţi călători râdeau de el. Nu le păsa de starea nenorocită a acelui bărbat. Zâmbind, unul din ei a spus:

-El nu ştie încotro călătoreşte, dar se află cel puţin pe drum.

-într-adevăr ...

Iubeşte-Mă aşa cum eşti tu..

... Nu-Mi spune nimic. Îţi cunosc mizeria, necazurile, luptele si ispitele sufletului tau, asa cum esti tu! Da-Mi inima ta!
Daca astepti sa devii un înger ca sa te daruiesti întru iubire, atunci nu vei mai ajunge sa Ma iubesti niciodata.

Chiar daca esti laş(a), frico(a)s(a), neîncrezato(a)r(e) în împlinirea dragostei si în savîrsirea dragostei si a sfinteniei, chiar daca ai sa cazi în acele pacate pe care nu ai mai vrea sa le faci, iubeste-Ma asa cum esti tu!

În orice moment si în orice situatie te-ai afla, în credinciosie sau în tradare, în rîvna sau în apatie, iubeste-Ma asa cum esti. Vreau sa Ma poti iubi din puţina si saraca ta inima.
Daca astepti pîna ce vei ajunge desavîrsit(a), n-ai sa Ma iubesti niciodata. N-as putea Eu, oare, sa fac din fiecare fir de nisip un serafim? Un înger care sa straluceasca de curatie si dragoste?
Nu sunt eu Domnul Dumnezeul care am creat toate si pot totul? Omule, ti-ai da tu viata pentru lume din dragoste pentru oameni, sau ai muri din iubire pentru Mine? Atunci din ce motiv nu Ma lasi sa te iubesc? Fiul Meu, lasa-Ma sa te iubesc - Eu îti vreau inima, care este locasul Meu.

Desigur, cu timpul te voi transforma, însa pîna atunci, iubeste-Ma asa cum esti, fiindca vreau ca dragostea ta pentru Mine sa se nasca din puţina si saraca ta inima; din adîncul neputintei si al murdariei tale. Eu te iubesc si atunci cînd esti slab si necurat.

Nu vreau o dragoste izvorîta si hranita din mîndria "virtuţilor" tale, ci dintr-o inima smerita pe care sa o pot curati oricînd. N-am nevoie de "virtuţile" tale, de talentele tale, de întelepciunea ta. Vreau doar sa Ma iubesti si sa lucrezi din dragoste si cu dragoste pentru Mine.
Nu doresc "virtuţile" tale. Esti atît de slab si mîndru, încît daca ţi le-as da, nu as face decît sa-ţi hranesc amorul propriu si în final, nu M-ai cinsti pe Mine. Deci ele sa nu fie un motiv din care sa nu Ma cauti si sa stai departe de Mine. Apropie-te cu dragoste!

Iubeste-Ma deci, iar pacatele îti vor fi spalate si tu vei fi fericit.
Însa iubeste-Ma nu numai ca sa fii curat - asta ar fi din nou mîndrie pentru
tine, ci pentru ca Eu vreau sa Ma odihnesc în inima ta. As putea sa fac prin
tine lucruri mari pentru mintea omeneasca, dar esti tu pregatit sa umbli în umilinta?

Nu încerca sa-Mi platesti iubirea prin nimic. Iubeste-Ma în dragostea Duhului Meu si fara motive. Nu mai sta departe de Mine; îti lipseste nu sfintenia - pe care numai Eu ţi-o pot da, ci o inima gata sa Ma iubeasca oricînd si pîna la capat.

Astazi Eu stau la usa inimii tale ca un cersetor - Eu, singurul si adevaratul Împarat si Domn. Eu bat si astept. Grabeste-te sa-Mi deschizi prin smerenie; nu mai aduce motiv întinaciunea si saracia ta. Daca ţi le-ai cunoaste pîna-n adînc si deplin, ai muri de durere. Dar ceea ce M-ar durea pe Mine ar fi ca tu sa te îndoiesti în continuare de dragostea ce ţi-o port.
Crede ca Eu pot totul si tu nu poti nimic fara Mine - doar sa pacatuiesti, atît poti face fara ajutorul Meu. Nu te încrede în tine fara Mine, caci altfel voi fi nevoit sa te las sa cazi, în masura în care tu te apreciezi singur si te umpli de mîndrie.

Nu te framînta ca nu ai "virtuţi". Îti voi da sfinţenia Mea. Deschide-ţi inima prin cainţa si primeste-Ma în potirul sufletului tau!
Lasa ca inima Mea sa bata în inima ta.
Orice s-ar întîmpla, nu astepta niciodata sa devii sfînt, ca abia pe urma sa Ma iubesti. Fiindca astfel nu M-ai iubi niciodata.
Si acum, du-te!
Eu sunt cu tine.

Carrie Underwood - Jesus take the wheel

Third Day - Your Love Oh Lord

De cate ori..?

Se povesteste că un tânăr, singur la părinti, urma să-si încheie cu brio studiile academice. De luni de zile admirase o masină expusă în vitrina unui magazin auto. Stia că tatăl lui îsi poate permite să cumpere o astfel de masină, asa că si-a exprimat dorinta să o primească în dar la absolvire.

Ziua mult asteptată se apropia, însă fără ca tânărul să poată depista vreun semn că masina mult visată va intra în posesia sa. O usoară dezamăgire începuse să i se cuibărească în inimă.
În seara dinaintea festivitătii de absolvire, tatăl si-a chemat fiul în birou. L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cât de mândru este de el si cât de mult îl iubeste. Apoi i-a întins o cutie frumos împachetată, rostind emotionat: „Felicitări, fiule!"

Fiul a deschis cutia, sperând că va găsi în ea cheile masinii. Însă în cutie se afla o biblie scumpă, îmbrăcată în piele, cu numele lui scris în litere aurite pe copertă.
Dezamăgirea i s-a transformat în mânie.
- Cu banii pe care îi ai, tu îmi dai ca dar la absolvire o Biblie?
Trântind Biblia pe biroul tatălui, tânărul a iesit furios din cameră, părăsind definitiv casa tatălui său.

Anii au trecut. Tânărul de odinioară avea de-acum o afacere prosperă si o familie frumoasă. Într-un târziu, si-a dat seama că vremea nu stă în loc si a hotărât să-si viziteze tatăl, pe care nu-l mai văzuse din ajunul absolvirii facultătii.

Însă înainte ca să poată pleca la drum, o telegramă fulger îl anuntă că tatăl lui a decedat si că toată averea i-a rămas lui, ca singur mostenitor.

Ajuns din nou acasă după ani de zile, inima i-a fost coplesită de tristete si regrete. A intrat în biroul tatălui său. La un capăt al mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise în ajunul absolvirii – în aceeasi pozitie în care o lăsase el înainte de a părăsi casa părintească. Cu ochii împăienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a început să citească în ea.

La un moment dat, întorcând încă o filă, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat să ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde sperase cu ani în urmă să primească masina mult visată. În plic, un contract de vânzare, datat în ziua absolvirii. ACHITAT – scria în litere mari peste termenii contractului. Masina îl astepta de ani de zile în garaj.

De cate ori nu trecem cu vederea binecuvantarile lui Dumnezeu, doar pentru ca nu sunt "impachetate" cum ne -am asteptat?

Batranul si marea..

Este o istorisire deosebita, relatată de scriitorul american Ernest Hemingway.

Un bătrân pescar cubanez, foarte sărac, s-a împrietenit cu un băieţel ştrengar. Mult timp băiatul a însoţit pe bătrân la mare, dar acesta nu a prins nici un peşte.

Părinţii băiatului şi-au zis că, desigur, bătrânul avea ghinion, astfel că au interzis fiului lor să-l mai însoţească. Copilul a fost întristat, bătrânul la fel.

Atunci bătrânul a plecat singur în barca lui, în căutarea unui peşte mare. A pândit momentul fluxului şi a aşteptat. Deodată cineva muşcă din momeală. Trebuie să fie un peşte foarte mare, pentru că trage de funie şi duce barca în larg. Dar aceasta este bine ferecată şi nu poate să scape.

Bătrânul şi-a zis că, având un peşte de asemenea mărime, s-a făcut bogat; mai trebuie să-l aducă la suprafaţă şi să-l omoare. Dar peştele scapă mereu în adâncul în­tunecos, având la celălalt capăt al firului barca şi cu bătrânul în ea.

Timp de două zile şi trei nopţi s-a dat lupta între om şi peşte. Care dintre cei doi se va istovi mai întâi? Care din ei va triumfa asupra celuilalt? Mâinile pescarului sunt sângerânde, umărul lui de asemenea, din cauza frecării coardei. Îi este foame, se hrăneşte cu scoici crude; îi este frig, se acoperă cu un sac; îi este sete, bea restul dintr-o sticlă cu apă dulce ... şi peştele îl trage mereu mai departe de ţărm.

În cele din urmă, peştele oboseşte. Se ri­dică la suprafaţă; bătrânul îl vede. Este un peşte-sabie, uriaş. Bătrânul îi străpunge inima cu har­ponul. El va putea să-l aducă, dar peştele este prea mare ca să intre într-o barcă. Ce este de făcut?

Bătrânul rânduieşte încărcătura pe flancul ambarcaţiunii sale şi înalţă pânza. Barca îna­intează cu toată greutatea pe care o trage. Bă­trânul încearcă să evalueze un preţ. Cât valorează oare acesta în lire? I-ar trebui un creion să facă socoteala, dar nu are. Ce importanţă are? Este mulţumit.

Acum sosesc rechinii! Unul, doi, trei ... Are loc o nouă luptă între bătrân şi monştri. A omorât câţiva, dar sunt prea numeroşi şi devorează peştele. Când bătrânul ajunge în cele din urmă în port, mort de oboseală, nu mai rămăseseră din peştele său decât capul şi câteva resturi din schelet! Totul a fost mâncat. Şi bătrânul ajunge la coliba lui mai sărac şi mai necăjit decât a fost vreodată.

Scriind această istorisire, Hemingway s-a gândit oare că prin ea ne va da o pildă? Poate! Plecăm în căutarea fericirii cam în felul acestui bătrân care căuta un peşte mare; o situaţie bună, o muncă bine plătită; pentru alţii poate fi căsătoria, familia, copiii; pentru alţii, succesul, onoarea, banii.

Dar pescuitul fericirii nu este lucru simplu. Unii reuşesc, alţii nu. Aceasta se numeşte a avea şansă. Sunt unii care au şansă, alţii care nu au. Eu îi plâng pe cei care au mai mult decât pe cei care nu au. De ce? Pentru că cei care au şansă nu pot să-şi pună peştele lor mare în barcă: trebuie să-l lase deoparte. A devenit o expresie consacrată. Peştele cel mare, care este astfel lăsat deoparte, sfârşeşte totdeauna prin a fi mâncat de rechini. Şi, când ajungi la mal, contând numai pe acesta, nu îţi rămâne alt­ceva decât să mori de foame şi de sărăcie.

Să ne lăsăm învăţaţi de o altă istorisire, scoasă din Evanghelie. Iată, terenul unui om bogat rodise mult şi el se gândea în sine, zicând: «Ce voi face, pentru că nu mai am unde să-mi adun roadele?» Şi a spus: «Aceasta voi face: îmi voi dărâma grânarele şi le voi zidi mai mari şi voi aduna acolo toate roadele mele şi bunurile mele; şi voi spune sufletului meu: „Suflete, ai multe bunuri, strânse pentru mulţi ani: odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte‑te“. Dar Dumnezeu i-a spus: „Nebunule, în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul; şi cele pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?“» Astfel este cel care strânge pentru sine însuşi şi nu este bogat pentru Dumnezeu" (Luca 12.17-21).

Aţi înţeles, fără îndoială, ce legătură este între aceste două istorisiri: unul adună bogăţii, altul prinde peştele cel mare. Dar şi unul şi altul ajung la ţărm goi. Unul trebuie să-şi lase bogăţia, altul vede cum peştele său este mâncat de rechini.

Aşa este făcută viaţa. Trebuie să laşi totul în ceasul morţii, iar cei care au avut şanse nu sunt atunci mai câştigaţi decât cei care n-au avut. Atunci nu este vorba să ştiu dacă voi lua mult sau puţin peşte, mare sau mic, ci mai ales să ştiu ce aş putea să iau în barca mea şi să păstrez până la sosire.

Care sunt deci bogăţiile care rămân şi despre care Domnul Isus spune că nici moliile, nici rugina nu le va atinge? Trei lucruri rămân: credinţa, speranţa şi dragostea.

Credinţa în Isus, devenit om pentru a ne putea mântui, speranţa care se alătură chemării, aceea a venirii Sale din nou, şi dragostea turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt.

Iată ce putem lua cu noi în barca vieţii!

Iată ce ne va fi păstrat când tot restul va fi dispărut.

Credinţa şi speranţa vor fi realitate, iar dragostea va rămâne pentru eternitate.

"Nebunule, în noaptea aceasta
ţi se va cere sufletul;
şi cele pe care le-ai pregătit,
ale cui vor fi?"

(Luca 12.20).

Black button..

Nu fi dezinteresat..

Privind prin gaura din perete, un soricel vazu pe fermier si pe sotia sa desfacand un pachet.
"Oare ce se afla acolo?" se intreba soricelul. A fost ingrozit sa vada ca in pachet era o capcana pentru soareci.
Intorcandu-se la ferma, soricelul dadu de veste tuturor despre ceea ce vazuse.
"Este o capcana pentru soricei in casa! Este o capcana pentru soricei in casa!"
Gaina a cloncanit, si-a ridicat capul si a spus:
"Domnule soarece, iti pot spune doar atat. Inteleg ca este o problema grava pentru dumneata, dar nu are nici o consecinta asupra mea. Nu pot fi deranjata de aceasta informatie".
Apoi soricelul se duse la porc si ii spuse:
"Este o capcana pentru soricei in casa!"
Porcul a fost impresionat, dar a raspuns:
"Regret domnule soarece, nu pot face nimic, poate doar sa ma rog pentru tine. Poti sa fii sigur ca esti in rugaciunile mele viitoare"
Soricelul s-a dus apoi la vaca si i-a zis si ei:
"Este o capcana pentru soricei in casa!"
Vaca i-a raspuns:
"...domnule soricel, imi pare rau pentru tine, dar in ceea ce ma priveste pe mine aceasta capcana nu ma poate rani in nici un fel."
In cele din urma, soricelul s-a intors in casa foarte deznadajduit si s-a decis sa infrunte de unul singur capcana. In acea noapte s-a auzit un sunet care vestea ca ceva fusese prins in capcana. Sotia fermierului se grabi sa vada despre ce este vorba, dar din cauza intunericului nu a vazut ca in capcana era coada unui sarpe mare si veninos. Asa ca acesta o muscase.
Fermierul se grabi cu sotia sa la spital, apoi o aduse acasa cu febra mare.
Toata lumea stie ca un bun remediu impotriva febrei este supa de pui, asa ca fermierul se duse si sacrifica gaina.
Cu toate acestea, starea sotiei sale se inrautatea.
Prietenii si vecinii venisera sa stea cu ea, iar ca sa ii poata hrani fermierul taie si porcul.
Sotia fermierului nu se insanatosi si in cele din urma a murit. La inmormantare au venit atat de multe persoane incat fermierul a sacrificat si vaca pentru a-i hrani pe toti.
Soricelul privea acum prin gaura din perete cu multa tristete...

Butterfly Kisses..

Doua feluri de… a te naste,a trai,a muri,a invia..

…a te naste

“Daca cineva nu este nascut din apa si din Duh, nu poate intra in imparatia lui Dumnezeu.Ce este nascut din carne este carne; si ce este nascut din Duh este duh”(Ioan 3:5-6).
Este un cuvant neobisnuit dar adevarat, un cuvant al Bibliei, un cuvant al Domnului Iisus Hristos.Exista doua nasteri, doua feluri de a te naste.

Toti ne-am facut intrarea in lume in acelasi fel, fiecare a avut o mama.Iisus, Fiul lui Dumnezeu, S-a supus si El acestui lucru: pentu a ne putea mantui, El a imbracat firea noastra omeneasca.

Dar in afara acestei nasteri naturale, Domnul vorbeste despre “o nastere din nou”, cea “din Duhul”, adica primirea vietii vesnice si dumnezeiesti prin care omul intra in familia lui Dumnezeu.Ce trebuie facut ca sa ai parte de ea?S-o primesti ca pe un dar gratuit pe care Dumnezeu il face aceluia care se pocaieste si crede in Iisus Mantuitorul, care a murit pe cruce pentru a purta pacatele noastre.

“Cine crede in Fiul are viata vesnica”(Ioan 3:36).

N-ai ales sa te nasti in lumea aceasta; dar nasterea ta in imparatia lui Dumnezeu este acum in legatura cu primirea Domnului Hristos in inima ta.In felul acesta se implinesc cuvintele: “Trebuie sa fiti nascuti din nou”(Ioan 3:7).

…a trai

“Si el a murit pentru toti, pentru ca cei care traiesc sa nu mai traiasca pentru ei insisi, ci pentru Cel care a murit si a inviat pentru ei”(2Corinteni 5:15).

Existenta noastra se imparte in obligatii si placeri, care difera dupa imprejurari, dupa aptitudini, dupa gusturile fiecaruia.

Bilblia nu recunoaste decat doua feluri de a trai.Cel dintai fel este de a trai pentru tine, de a-ti trai tu viata, asa cum gandesti.Cu alte cuvinte, sa socotesti viata ca un bun al tau personal, de care sa dispui dupa placere, fara ca aceasta sa priveasca pe vreun altul.Dar sa fim cinstiti: ne-a adus felul acesta de a vietui tot ce asteptam?

Dar Dumnezeu ne invita, dupa ce am crezut in El, sa traim pentru Iisus Hristos.Multumirea cu tine insuti a fost inlocuita cu un scop nou: Eu traiesc de acum inainte pentru un Altul, Caruia Ii apartin, pe care Il iubesc si deci Caruia doresc sa Ii fac voia.Pentru ca m-a iubit incat a murit pentru mine, Iisus a castigat drepturi asupra iubirii mele.Daca de acum incolo propria mea vointa care ma ducea la nenorocire a fost inlocuita cu a Sa, care este buna si inteleapta, aceasta nu este ca o obligatie neplacuta, ci ca un raspuns plin de bucurie din partea dragostei mele.Numai o astfel de viata este o viata implinita, o viata fericita.

“Pentru mine, a trai este Hristos”, spunea apostolul Pavel(Filipeni 1:21).

…a muri

“Daca nu crede-ti ca Eu sunt,veti muri in pacatele voastre”(Ioan 8:24).

“Ferice de mortii care mor in Domnul”(Apocalipsa 14:13).

Oricare ar fi cauzele mortii asa cum sunt prezentate de statistici, fie ca mori in patul tau , la spital sau pe drum… nu sunt dupa Scriptura decat doua feluri de a muri.Cel dintai, inspaimantator, este al celor necredinciosi. “Daca nu crede-ti ca Eu sunt(Iisus, Fiul lui Dumnezeu), veti muri in pacatele voastre”.A muri in pacatele tale inseamna a te prezenta inaintea lui Dumnezeu, care este sfant, ca un vinovat inaintea judecatorului, cu siguranta ca vei fi condamnat.Pacatele uitate sau socotite ca nimic(dar pe care Dumnezeu le-a inregistrat intocmai) vor fi intr-o zi puse din nou sub ochii fiecaruia.Nu va fi nici un avocat in fata acestui tribunal, ci numai un Judecator neschimbat si care stie totul.

Dar harul lui Dumnezeu a randuit celui credincios sa poata muri intr-un mod cu totul diferit. “A muri in Domnul” inseamna a fi invaluit de dreptatea Lui, singura care ne poate pune la adapost, ca sa nu fim condamnati.

Nu oamenii cei mai vinovati vor merge in iad, ci aceia care nu vor fi vrut sa creada.Si nu oamenii cei mai cinstiti isi vor avea locul in cer, ci aceia care-si numai aceia- care prin credinta in Iisus vor muri in Domnul.

…a invia

“Vine ceasul cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui si vor iesi din ele: cei care au practicat binele, pentru invierea vietii, iar cei care au facut raul, pentru invierea judecatii”(Ioan 5:28-29).

Chiar daca invierea mortilor poate fi neinteleasa de mintea omeneasca, ea este un fapt dovedit prin invierea lui Iisus Hristos si ea este un adevar fundamental al Cuvantului lui Dumnezeu(1Corinteni 15).Si ceea ce este inca si mai putin inteles si primit este ca va avea loc nu o inviere, ci doua invieri.

Invierea vietii este promisa celor care au primit prin har viata vesnica(singura care poate realiza practicarea binelui). Cand va rasuna, in curand, strigatul de comanda al Domnului Isus Hristos, moartea va trebui sa-I dea pe cei care sunt ai Lui.Ei vor iesi din morminte cu trupuri slavite si vor merge “in intimpinarea Domnului in vazduh”, ca sa fie “pentru totdeauna cu Domnul”(1Tesaloniceni 4:17).

Cea dea doua inviere va avea loc mult mai tarziu.Ea este numita invierea judecatii pentru ca toti cei care vor avea parte de ea se vor prezenta inaintea scaunului de domnie al Judecatorului suveran, ca sa raspunda acolo de pacatele lor si sa-si astepte condamnarea.

Doua feluri… care caracterizeaza doua categorii de persoane si numai doua.Din care faci tu parte?

Set me free..

Soaptele sufletului..

Era odata un rege care avea 4 neveste.
Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.
De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.
Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.
Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!
Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: "Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur."
O intreba pe cea de-a patra nevasta: "Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Nici vorba!" replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant. Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.
Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: "Te-am iubit toata viata mea.
Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Nu!" veni raspunsul celei de-a treia sotii. "Viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!" Inima regelui se stranse de durere.
Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: "Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?"
"Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!" replica cea de-a doua sotie. "Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau." Regele fu devastat si de acest raspuns.
Apoi se auzi o voce: "Eu te voi urma oriunde vei merge!" Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.
Adanc indurerat, regele spuse: "Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!"
In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:
Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.
Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.
Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.
Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi,bunastare si putere sau in goana dupa iluzii desarte, uitand ca iubirea cuarata si sincera iti face viata frumoasa si spiritul sa traiasca si dupa. Si totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.

You created..

Gândeşte-te la Domnul nostru vorbind cu tine şi spunându-ţi ...

Tu nu trebuie să fii isteţ ca să-mi placi Mie; tot ce trebuie să faci este să doreşti să Mă iubeşti pe Mine. Numai vorbeşte cu Mine, ca şi cum ai discuta cu oricine de care tu eşti foarte îndrăgostit. Sunt oameni pentru care vrei să te rogi? Spune-Mi Mie numele lor şi cere-Mi Mie cât de mult vrei. Eu sunt generos şi ştiu toate nevoile lor, dar Eu vreau ca tu să-ţi arăţi dragostea ta pentru ei şi pentru Mine şi să te încrezi în Mine ca să fac ce ştiu Eu că este cel mai bine.

Spune-Mi despre cei săraci, bolnavi şi păcătoşi, şi dacă tu ai pierdut prietenia sau afecţiunea oricăruia, spune-Mi şi Mie despre aceasta!

Ai nevoie de ceva pentru sufletul tău? Dacă doreşti, poţi să faci o listă cu toate nevoile tale, apoi vino şi citeşte-Mi-o Mie!

Numai spune-Mi despre mândria ta, sensibilitatea ta, egoismul tău, răutatea şi lenevia ta! Nu te ruşina! Sunt mulţi sfinţi în cer care au avut aceleaşi greşeli ca şi tine; ei s-au rugat Mie şi, puţin câte puţin, greşelile lor au fost corectate.

Nu ezita să-Mi ceri binecuvântări pentru trupul şi mintea ta; pentru sănătate, memorie, succes. Eu pot să-ţi dau totul şi întotdeauna. Eu îţi dau tot ce ai nevoie ca sufletul tău să devină mai sfânt.

Ce doreşti astăzi? Spune-Mi, pentru că Eu vreau aşa de mult să te fac bun. Care sunt planurile tale? Spune-Mi Mie despre ele. Dar tu nu vrei să faci nimic pentru Mine? Nu vrei să faci puţin bine sufletelor prietenilor tăi, care probabil M-au uitat? Spune-Mi despre eşecurile tale şi Eu îţi voi arăta cauza lor. Care sunt îngrijorările tale? Cine te-a făcut să suferi? Spune-Mi totul despre aceasta şi tu să ierţi şi să uiţi şi Eu te voi binecuvânta.

Te temi de ceva? Ai tu temeri chinuitoare, incurabile? Încrede-te în Mine, Eu sunt aici. Eu văd totul. Eu nu te voi lăsa!

Nu ai bucurii despre care să-Mi spui Mie? Pentru ce nu împărtăşeşti bucuria ta cu Mine? Spune-Mi ce s-a întâmplat de ieri până acum, ca să te înveselesc şi să te mângâi. Orice a fost, oricât de mare sau oricât de mic, Eu l-am pregătit. Arată-Mi recunoştinţa ta şi mulţumeşte-Mi!

Eşti hotărât să nu cazi în ispite? Te-ai decis tu în legătură cu imaginile rele şi cu prieteniile rele? Ele îţi tulbură pacea sufletului tău. Vei fi tu amabil faţă de acela care te-a rănit?

Bine, acum poþi sã te duci. Mergi înainte cu munca ta! Încearcã sã fii mai liniştit, mai smerit, mai supus, mai amabil; apoi vino din nou la Mine, în curând, si adu-Mi o inimã mai devotatã. Mâine voi avea mai multe binecuvântãri pentru tine. Aici este dragoste:

"În aceasta este dragostea, nu pentru cã noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci pentru cã El ne-a iubit şi L-a trimis pe Fiul Sãu ca ispãşire pentru pãcatele noastre" - 1Ioan 4:10

De nedescris..