"Ce spune lumea!"

Într-un război, căzuse prizo­nier fiul regelui. împăratul care l-a luat prizonier i-a spus: „Mergi prin cetatea aceasta cu un vas plin de apă, din care să nu cadă nici o picătură; îndată ce va cădea o picătură jos, şi capul tău va cădea!“

După înfăţişare, prizonierul arăta că este cineva. S-a gîndit: ce va spune lumea? Dar ce nu face omul ca să-şi recapete libertatea?

I-au dat deci un vas plin cu apă, ca să-l ducă prin cetate. L-a adus înapoi fără să fi vărsat o pi-cătură din el.

Atunci împăratul, care ştia că prizonierului o să-i fie ruşine de lume, fiind fiu de rege, l-a întrebat: „şi ce a spus lumea? Se uitau toţi la tine? Ce vorbeau între ei?“

-N-am văzut nimic, n-am auzit nimic.

-De ce?

-Ochii mi-au fost numai la vasul cu apă; aveam grijă să nu cadă vreo picătură din el. Nu ştiu ce a spus lumea, nu m-am uitat la ea, ca să ştiu cum mă privea.

Întâmplarea aceaste trebuie să ne vorbească şi nouă. Este o robie să fim mereu apăsaţi de gîndul: ce va spune lumea? Dacă avem privirile îndreptate la Căpe-tenia şi Desăvîrşirea credinţei noastre, nu ne va păsa dacă lumea ne va vorbi de rău sau dacă va rîde de noi!