Cât de departe poate vedea păianjenul

În frunzele de stejar ale unei păduri, un păianjen îşi ţesea plasa. El nu văzuse niciodată un om, deoarece ochii lui puteau vedea numai până la o depărtare de 8 centimetri. Tot ceea ce se afla mai departe îi era necunoscut şi nu aparţinea de lumea lui, care se întindea pe doar câţiva centimetri pătraţi.

Necunoscutul îl lăsa în seama celor visători. El se considera fiinţa cea mai mare a creaţiei ţesându-şi plasa argintie , sub formă de roată. Alături de el era un alt păianjen la lucru. Păianjenul nostru îl întrebă pe vecinul lui:”Ai văzut vreodată în viaţa ta un om?” “Niciodată!” spuse celălalt uimit.”Nici eu!” spuse celălalt cu dispreţ. Apoi râseră amândoi, încât ţesăturile lor fine tremurară.

La câţva metri depărtare de ei trecea pădurarul. Păianjenii nu l-au văzut şi de aceea au spus:”Un om? Ha, ha! N-am văzut niciodată unul!”

Deoarece nu l-au văzut niciodată, s-au îndoit de existenţa lui. Poate tu, un om cu judecată, gândeşti la fel ca păianjenul.”Dumnezeu? Ha, ha! Nu L-am văzut niciodată!”

În Biblie este scris:

“Nebunul zice în inima lui:
Nu este Dumnezeu!”(Ps 14.1)

Nu e de vină Dumnezeu că ajungi la astfel de gânduri înguste, ci tu şi cercul mic în care te mişti mereu.

Dumnezeu, carea făcut tot ceea ce vezi, locuieşte în afara orizontului tău limitat. Dar şi viaţa ta exista prin harul lui Dumnezeu.El, a cărui existenţă o tăgăduieşti, se interesează de tine.El te iubeşte şi dragostea dumnezeiască vrea să te facă fericit.